Eu, societatea si tot ceea ce se formeaza in jurul acestor doua elemente bine definite in spatiul din care provin. Apanajul adus de societatea capitalista, tendentios materialista si bagajul culturii de avangarda ce este ingreunat de tabieturile contagioase ale intruziunii neomoderniste, incearca din nou recrearea unui spatiu de tranzitie catre starea nedefinita a opulentei contemporane de toate tipurile (pornind de la educatie si ajungand la elemente ale constructului in toate domeniile: arta, stiinta, cultura, societate, etc.).
Cu alte cuvinte, se incearca in societatea de astazi reluarea, reinceperea trecerii catre modernitate (sau in cazul culturilor din est trecerea la occidentalism). Progresiv si ireversibil totul se schimba, nuantele de gri deschis devin tot mai inchise iar incertitudinea nu isi mai gaseste locul acolo unde se presupune ca s-ar fi gasit. Ideea de noutate brusca, de modernitate dusa pana la extrem nu mai incanta omul societatii capitaliste, poate ca o retinere fata de viforul financiar-economic ce l-a dus la pierderi iremediabile sau greu recuperabile in timp.
Criza economica din ultimul timp a schimbat macazurile societatii capitaliste si a directionat totul catre o temperare usor lasciva dar necesara. Parca, exact ca o cura, ca un tratament de dezintoxicare incepe sa-si faca efectul si lasa societatea intr-o stare de asteptare, o dorinta de tranzitie catre o redefinire a modernismului, a modernitatii si a tot ceea ce cuprind aceste doua notiuni.
Era tehnologiei si a tehnologizarii excesive construieste o imagine in care il vedem pe Eneas cu un telefon mobil in mana, o corespondenta ce ii are ca protagonisti pe: salvatorul de zile mari, fauritorul de comori sociale (tipul omului pragmatic, stapan pe situatie, uneori increzut fara vreun temei) alaturi de vesnica sa unealta moderna, creatoare de intrigi si polemici ale excesului de zel – telefonul. Ne resemnam adesea fata de sindromul contagios al suprimarii instinctelor sociale sanatoase si intram intr-o lume in care: tele-vizorul, tele-robotul, tele-comunicatia, tele-TOT-ul devin litera de lege pentru un spatiu in care originea si naturalul nu mai au nici un loc. […]
(continuare in Reteaua Literara)