Printre primele imagini realizate…

Craciunul, sarbatoarea viselor si a sperantelor !

 

Nasterea Domnului Iisus Hristos este sarbatorita in intreaga lume, cu mult fast si plecaciune, de sute si sute de ani, amintind totodata de frumoasele povesti ce au decorat acest eveniment de-a lungul timpului. Ne aflam intr-o sarbatoare magica, in care visele pot zbura libere departe de realul cotidian, intr-un anotimp al puterii spirituale si a patosului, intr-un taram al povestilor nemuritoare de pretutindeni si al credintei ce nu ne tine din a da frau liber imaginatiei si a toposului ideilor creative.

Sarbatoarea sfanta a Craciunului ne impodobeste astfel, in fiecare an, casele sufletelor cu credinta, lumina si speranta si lasa in prispa darurile noastre, ale fiecaruia dintre noi, ca rezultat al stradaniei si caintei intru Hristos. Este timpul comemorarii eroilor de neam, a momentelor importante din istoria unei natiuni, este timpul aducerii la cunostinta a tuturor facerilor de bine ce ne-au ajutat in clipe dificile, este momentul recunostintei, a iertarii si a bunatatii. Orice semn al creatiei divine patrunde ca un fior locuri ascunse ale sufletelor noastre si aprinde flacara credintei intru Hristos si a vietii adevarate. Bisericile, manastirile si catedralele sunt pline de credinciosi ce asculta cuvintele in taina ale Sfintilor Apostoli; mesele imbelsugate si brazii frumos impodobiti reflecta starea de bine, bunastarea  interioara a credinciosilor ce, prin aceste pregatiri, slavesc nasterea Lui Iisus. Pretioasele colinde ce vestesc evenimentul nasterii Domnului sunt pline de magie si surprind in toata plenitudinea lor momentele asa cum sunt surprinse ele in scrierile sfinte.

Lumina creatiei divine dezleaga suflete inrobite, elibereaza jugul austeritatii lumesti, creaza dezideratele vointei si aprinde flacara moralei divine in magica noapte de Craciun!

Craciun Fericit !

(image source: flickr.com)

Creuzet cu sentimente

morning mixed feelings

E noapte, un pachet de sentimente este acoperit de frumosul ambalaj al gandirii si provoaca la durere intregul ansamblu visceral. Reflectii patrunse de un camuflaj al emotiilor si trairilor, devin dintr-un moment intr-altul un tonomat al ideilor imbacsite de praful existential. Curg momentele ca picaturile de ploaie iar sentimentul de regret isi adanceste radacinile in pamantul uscat al neputintei. Dezbateri in cadrul congresului cu idei impachetate si despachetate din ambalajul reveriilor sacaitoare ajung sa iti inunde creierul cu lichidul gros al angoasei. Te afli in fata unei persoane ce se pare ca detine acelasi fel de a fi ca si tine; aveti aceleasi credinte, aspiratii si temeri, insa va este greu sa comunicati, ceva nu va lasa in pace.

Aveti aceeasi viziune despre viata, va place sa plonjati in haosul existentei, va aruncati peste miile de umbre ale trecutului si lasati impresia unei sigurante amortite de trecerea timpului. Cel mai bine este sa va priviti unul pe altul din diferite unghiuri, sa aveti o perspectiva asupra propriilor persoane si sa continuati lucrarea pe care ati inceput-o privind propriul destin. Stati de vorba, ascultati ce se spune in jurul vostru si incercati sa ajungeti la o intelegere, cum ar trebui sa continue trenul vietii pentru a nu deraia. Sunt atat de multe idei pe care vreti sa vi le impartasiti dar intervin atat de multe contradictii incat ajungeti sa va certati.

Era inevitabil, tensiunea emotionala a trecut de pragul acceptabil al suportabilitatii. Instinctul de autoaparare incearca sa pareze viforul cugetelor imprastiate si sa aduca la echilibru un mediu turbulent si periculos pentru viitoarele negocieri. Tu incerci sa te recapeti prin fortarea intrinseca a simtirilor si trairilor iar cealalta persoana incearca sa-ti preia cat mai mult din puterea necesara luptei. Se pun in discutie termeni precum: frica, spleen, nesiguranta, iritare, deconcentrare, si se ajunge la un pact cu ele dupa o lunga sesiune de negocieri stranse.

Sentimentele devin nu obiectul luptei duse intre tine si cealalta persoana, ci instrumente folositoare in viitoarele dezbateri din mediul acid al tulburarilor nevrotice. Dupa lungi deliberari fiecare parte se pune de acord asupra unui singur fapt: sentimentele nu trebuie lasate sa se manifeste la intamplare, nu au voie sa ajunga in sfera nevroticului si a psihoticului. Acceptarea realitatii si provocarea gandirii prin atacuri asupra simturilor reprezinta etapele in care tu si persoana de langa tine vor trebui sa lupte. Sunteti una si aceeasi entitate…

(Image source: flickr.com)

Articol publicat in Reteaua Literara

Photograph: Creative Commons-licensed content for commercial use, adaptation, modification or building upon!

Realitatea ‘Crowded land’

Sunetul vibrant si patrunzator al televizorului te ademeneste sa-i explorezi habitatul plin de informatie proaspata si revigoranta inca de la prima ora a diminetii. Treci cu usurinta peste obisnuitul mic-dejun si te instalezi confortabil pe canapeaua plina de amintiri din serile ‘Premiera din seara aceasta’.

Explorezi canalele de stiri aducatoare de vesti interesante din ‘mult-prea-stimatul’ cadru social, politic si economic al realitatii in care ne scaldam zi de zi fara tendinta de a ne sustrage. Conform actualelor necesitati si cerinte ale societatii informationale ne grabim sa ingurgitam o cantitate cat mai mare de vesti proaspete, devorate ca painea calda la prima ora a diminetii. Intelesuri ale unor stiri frumos prezentate dar mult prea intelese pentru a fi gustate si a doua oara, subintelesuri fara inteles din categoria ‘n-am idee despre ce vorbeste’, ne prezinta un spatiu in care fiecare se manifesta conform dorintelor sale ce nu tin cont de nici o norma a societatii.

Frumos imbracate, decorate in fel si chip, stirile despre tot ce misca iti intra incetul cu incetul in memoria asaltata de uraciuni ale vietii cotidiene, prea multe ca sa mai fie amintite intr-un scurt ‘review’. Imagini spalate si prespalate ale unor personalitati ce nu mai stiu incotro sa se indrepte pentru un scurt refugiu, se alatura si ele acumularii tale de seva otravita. Ai dorinta fireasca de a schimba ceva, de a scoate la lumina adevaratele valori ale societatii, de a castiga prin tact si inteligenta, de partea ta, oameni cu viziuni asemanatoare si de a obtine un bagaj de cunostinte gata sa te salveze pe tine dar si pe cei din jur. Ai impresia ca totul este intors impotriva ta, vezi din ce in ce mai multe acte de ingradire a libertatii si esti convins ca nimic nu mai poate fi schimbat in ‘regatul amaraciunii’.

Te resemnezi dar sustii in continuare idei revolutionare. Este evident ca optiunile societatii in care traiesti nu s-au limitat brusc si ca orice drum gresit are cale de intoarcere. Te lovesti de zidurile groase ale neputintei colective si numeri laurii vestejiti ai mandriei nationale. Iti formezi un sistem de aparare cu care pornesti la drum in cautarea cutiei negre a prosperitatii, doborata de vechiul camuflaj al indolentei si dai nas in nas cu sistemul lacunar al statului inca de la primul contact cu orice institutie ingropata in hazardul datorat legilor ex si postcomuniste. [...]

Continuare in Reteaua Literara

(Image source: Personal library)

Puzzle

Viata este ca un joc ale carui piese constituie fragmente deteriorate din frumosul parcurs al destinului, parti integrante ale unui drum sinuos ce nu se opreste la intalnirea unei intersectii sau a vreunui blocaj. Elemente ale unui joc de puzzle, etapele vietii reflecta obiectiv un ansamblu de trairi, impresii si ganduri ce pot face obiectul unui film de lungmetraj al carui protagonist esti TU dar din care poti deduce cu usurinta faptul ca o suita de ‘alter-ego-uri’ se pot pierde intr-un labirint emotional la o simpla deraiere a trenului vietii. Ajungi sa constati incet dar sigur faptul ca ‘viata bate filmul’ iar sinapsele personalitatii tale se modifica iremediabil in sensul formarii unei brute capabila sa faca fata realitatii, dar pe care o poti modela frumos cu un efort bine dozat.

Esti obligat sa-ti asiguri un echilibru interior iar acesta se poate realiza prin reconstituirea unei imagini cat se poate de reale a vietii, prin refacerea unui puzzle cu foarte multe piese ce este intr-o continua lipsa de elemente dar pe care le poti dobandi prin intermediul fiecarei experiente formatoare. Parti din acest puzzle pot fi doar simple  imagini ale unor locuri, obiecte de arta ce au avut, au si poate vor avea un rol important in continuarea formarii imaginii intregi. Decizii corecte de prin rang ale destinului nostru hotarasc asezarea fiecarei parti in functie de pozitionarea celorlalte si au grija ca fiecare element sa fie perfect integrat unui sir al logicii evenimentelor si al simbolisticii spirituale. Reflectii eronate ale subiectilor conduc la o lipsa de elemente pentru construirea puzzle-ului, un dezinteres grav afectat de incapacitatea ordonarii eficace a experientelor pe axul central al vietii. Abateri grave de la drumul sinuos al vietii lasa un fundal incomplet si o imagine dizgratioasa in fata spectatorilor filmului tau.

Fiecare scena a filmului trebuie derulata in deplin acord cu cei care au contribuit la formarea acestuia si cu publicul din care si tu faci parte. Fiecare joc de puzzle isi gaseste locul bine meritat in scene ale unui film montat cu scopul de a-ti demonstra cat ai progresat si ce semnificatie au avut cu adevarat evenimente de la care nu te asteptai sa iasa nimic in evidenta. Te poti gandi unde ai gresit, de ce nu ai putut trece peste niste obstacole la un moment dat, dar puzzle-urile integrate filmului vietii tale iti vor demonstra intotdeauna ca imaginea pe care o vezi acum este cea reala. Realizezi cat de multe lucruri frumoase ti-au umplut viata dar si cat de multe greseli te-au tras inapoi, un joc de puzzle in care piesele sunt asezate corect dar din care lipsesc un numar important.

Te gandesti cum sa repari anumite greseli din viata ta si constati ca singura solutie este sa incerci sa gasesti piesele care lipsesc din aceste puzzle-uri, insa trebuie sa tii cont de faptul ca odata puse in filmul final, nu se mai poate reveni, devii spectatorul propriei tale vieti. Consider ca la final gasesti sensul adevarat al inaintarii tale pe scara evolutiei spirituale, cel care te va duce acolo…

(Image source: Personal library)

Simbioza sociala

branches' mesh mashed up by interfering sunlight

Reactii in masa la stimulul creat printr-o chimie organica reactiv-agresiva ce poate avea si beneficii in procesul sau de formare/deformare a mediului in care exista. Mutatii genetice, translatii, ablatii si aberatii de tot soiul deformeaza comportamente si compun atitudini sociopatice ce nu mai pot fi aduse la normal pe termen scurt. Maladii rare (care ajung astazi sa puna stapanire pe categorii sociale) ale caror substante se combina treptat cu cianuri ale existentei chinuite de brute ale realitatii devoreaza rapid orice urma de plantatie sanatoasa. Organism receptor si corp emitator traiesc impreuna pentru realizarea unui echilibru psihosomatic, a unei nevoi mai mult decat fundamentale, aceea de convietuire. Este de apreciat si aportul adus prin incercarea de intrajutorare a indivizilor unei societati aflata in plina dezvoltare, dar este periculoasa simbioza sociala in perioadele de depresiune si de accentuare a inegalitatii dintre clase.

Realitatea vietii cotidiene devine o cicatrice a corpului frumos construit al societatii, idealismul nu-si mai gaseste nici un coltisor de refugiu iar condamnarea sa la moarte pare a fi solutia optima in randul orientarilor filozofice. Extrase din publicatiile cotidiene ne arata cat de absorbita este realitatea socio-economica de aceasta simbioza exagerata a carei fel de a se manifesta deformeaza un mediu ce ar trebui sa fie placut si agreabil, sa lase loc si altor forme de manifestare. Izolarea si indepartarea din grupurile sociale in care exista interese comune (deci si un joc de inghionteli si impunsaturi pe ici, pe colo) este antagonicul simbiozei sociale iar incapsularea individului intr-o lume personala , special creata pentru confort nu aduce decat siguranta unei pozitii ce nu-ti ofera nici bine, nici rau.

Este asadar un manifest la adresa brutalitatii sociale, iti ofera pentru o clipa siguranta, dar mai apoi te poate distruge la propriu ingropandu-ti definitiv simtul realitatii. Simbioza sociala incepe si se sfarseste cu acelasi deziderat: dobandirea unui set de nevoi pe care unul dintre indivizi le poate oferi presupunand ca rolurile sunt clar definite si bine asumate. Raspandirea acestei forme de manifestare a instinctului social poate fi deci, o stare de fapt indezirabila, un caz in care societatea nu mai este capabila sa asigure necesarul de nevoi oamenilor. Sistemul social devine un purtator al unei metabioze raspandite gradat si pune in pericol dezvoltarea altor comunitati.

Tin sa spun ca adevarata simbioza va incepe de abia peste o perioada destul de lunga de timp, in asa fel incat societatea sa depaseasca nivelul de suprasaturatie si sa-si achite si ultimul contract cu resursele naturale, cele care ii vor fi inamice in lupta pentru supravietuire. Si nu, nu este un cuvant fortat, supravietuirea este un dat si trebuie luat ca o stare de fapt cu care ne confruntam zi de zi – supravietuim si ne va fi din ce in ce mai greu sa o facem in conditiile in care nici macar o forma instinctiva de manifestare nu ne va putea satisface nevoile.

Dar starea de fapt poate fi schimbata si cu ea un intreg set de date pe care se construieste acest scenariu indezirabil, spatiul pentru simbioza sociala actuala trebuie putin ingradit si oarecum modificat. Cred ca totul poate lua o intorsatura pozitiva si favorabila !

Photo: Creative Commons-licensed content for commercial use, adaptation, modification or building upon !

(Image source  1: Flickr.com / Image source 2: Flickr.com)

Articol publicat in Reteaua Literara

Ganduri sociale sub spectru de luna plina

Revizii tehnice, aprobari, derogari, recalculari si manifestari ale intelectului afectat de forma lasciva a unei lumi desprinse din cartile cu razboaie pentru cucerirea Troiei. Miscarile statului iti dau impresia jocului halucinant al placilor tectonice si creaza mediul propice unei refulari a carei lava contine toata seva amagirii, neputintei si a lipsei de control. Statul si Statu-palma-barba-cot desavarsesc aceasta capo’d’opera ce nu mai intra in nici o categorie de arta, este o imagine vizuala a carei fundament este grav afectat de aglomerari, de tonuri stridente dispuse asimetric. Tot ce strica unul repara altul, sau cel putin incearca sa duca in spate povara unei continue uzari ale unui mecanism ce da semne de deteriorare.

Un tablou ce nu merita pus in vreo expozitie, nu este si nu va fi niciodata suficient de bun, este pur si simplu menit a ne arata realitatea si a-i testa o clipa culorile inchise pentru ca apoi sa il punem repede de unde l-am luat. Nu lipsesc perspectivele intunecate si unghiurile deformate ce creaza impresia singuratatii sociale. Suntem cu totii si totusi separati intr-un mod brutal unii de altii, ne camuflam impotriva atacurilor ideologice si privim cu dispret actele de bonomie ale semenilor nostri contrar principiului dezvoltarii unei societati bazata pe incredere si siguranta.

Refacerea lantului social este tot mai grea iar lipsa functiunii si a functionalitatii fiecarei zale impiedica avansarea, progresul societatii ca forma de stat si ca atare. Un lant pe care o data creat cu mari eforturi si sacrificii, tot noi il distrugem prin lipsa valorificarii si a punerii sub un rol clar si bine definit a ceea ce fiecare dintre noi ar trebui sa reprezinte. Radiografia interna arata mai rau decat o fractura de coloana vertebrala, pentru ca la noi acesta parte care ar trebui sa ne sustina incepe sa se atrofieze, ca o paralizie generala ce porneste de la o afectiune a sistemului nervos central.

Dar gata cu radiografiile, prospectele si notele date sistemului, centrarea pe valorile individuale si colective, reluarea activitatii de sustinere a statului va trebui sa porneasca de la un impuls launtric individual, de la o concentrare de forte capabile sa dea afara rezultatul optim al unei aglomerari de idei. Respectul fata de sine nu vine de la sine dar trebuie impulsionat prin constiinta, prin rumegarea unor idei, intamplari si evenimente cu un scop precis; de acolo, de la respectul de sine se justifica si respectul fata de ceea ce se formeaza in mediul in care traim, este nevoie de gandire si gandire productiva, nu o simpla reflectie semi-docta.

Semi-doctismul, amatorismul si despotismul nu au ce cauta acolo unde se vrea binele comun si se doreste instaurarea unei noi culturi, aceea de avangarda, sub spectrul careia exista valorile umane adevarate. Nu e timp de povesti cu iz istoric, este de folos orice instrument ce vine in ajutor si este si mai bine venit un instrument care sa le cuprinda pe celelalte, sa fie inovator.

Dar gata si cu ideile progresiste si cu cele regresiste, trebuie conceput totul sub o lumina de optimism si un impuls plin de energie, exista o structura pe care putem crea si exista toate instrumentele de care avem nevoie pentru a putea crea, este bine sa gandim chiar conceperea lor cu o nota pozitiva.

Photographs: Creative Commons-licensed content for commercial use, adaptation, modification or building upon!

(Image source 2: Flickr.com / Image source 3: Flickr.com)

Text publicat in Reteaua Literara

Ultima stagiune – Teatrul se inchide

Tail before a spectacle

Revin la condeiul pixelat intr-o incercare de a suprima cate putin din fiecare structura sociala impanata de machiavelism si de a reface traseul catre locul dizgratios pe care cu toii il privim astazi cu un dispret ce depaseste granitele normalului si ale naturalului uman.

Excesul manevraraii stangace a instrumentelor economiei capitaliste si aplicarea metodei recurente de inavutire lasa

The music of the teathre

individul simplu al societatii de astazi in stadiul de pacient a carui operatie pe cord deschis se tot amana de la o zi la alta. Calaii asigurarilor sociale dau garantii precum vanzarea indulgentelor iar executarea rapida si silita pare a fi una dintre metodele preferate de comandant. Dreptul la replica este grav incalcat iar masurile de sustinere a verticalitatii individuale par a fi privite ca niste comedii ieftine ale unei case de productie in pragul falimentului.

Nici un colac de salvare in largul marii, acolo unde am fost lasati sa ne zbatem pentru existenta si de unde putem doar sa trimitem mesaje si semnale s.o.s. in speranta ca vor veni cat mai repede ajutoare ce ne vor salva de la inecul aproape inevitabil. Imaginea descrisa pare a fi una foarte sumbra si lipsita de orice nota pozitiva, este intr-adevar scenariul la care individul societatii capitaliste se poate gandi in conditiile cele mai grele si lipsite de perspectiva, este o posibila realitate a carei parcurs poate fi schimbat numai daca se iau masuri drastice de inlaturare a oricarui pion negativ.

Este probabil sansa de a relua fiecare segment al realitatii sociale de la inceputurile ei si de a schimba radical viziunea unei economii cu atat de multe hibe a carei fundament sincopatic lasa cicatricele cele mai urate unui individ perfect sanatos. Revin la actorii scenei societatii capitaliste contemporane ce se pare ca joaca rolurile cele mai diverse in situatiile cele mai diverse; scenarii si scenografii vazute si revazute de atatea ori incat fiecare isi stie partea ca pe o poezie monoritmata.

In paragina

Textele sunt lungi si plictisitoare insa reprezinta singura garantie a supravietirii pe o scena in care tensiunea este tot mai acuta iar dorinta de schimbare a registrului este atat de mare incat sufleorii si copistii isi vor da in scurt timp demisia. Demisia este de preferat atunci cand intr-un sistem birocratic prost gestionat isi fac loc legile dictatoriale ale unui marxism prost aplicat de la bun inceput.

Scena este atat de mare si voluminoasa incat este aproape imposibil sa te dai jos de pe ea; te trezesti, te desfasori, te culci si mai apoi o iei de la inceput pe aceasta scena in care piesele de teatru sunt atat de lungi incat par ca nu se mai termina. Reactiile de baza sunt rezultatul unor porniri instinctive, a unor refulari ce dau afara energia negativa acumulata cu fiecare zi ce trece; acestea se reiau dupa o scurta perioada de relaxare fortata. Nu este cazul sa trecem dincolo de gardurile electrice si sa ne riscam viata dintr-o simpla ambitie de a schimba ceva ce nu poate fi schimbat, de a da jos o structura mult prea complicata.Este timpul unei resemnari, a evitarii unui simulacru ce intra in categoria butaforiilor de care ne putem dispensa imediat.

La noi resemnarea inseamna si luarea unei pozitii in defensiva, dar manevrata cu mult tact si inteligenta, este cazul crearii unor deziderate si a regandirii unui sistem de valori ce are puterea de a scoate din impas o societate intreaga. Echilibrarea unor sisteme atat de complicate pe scena societatii de astazi necesita roluri mult mai serios asumate si scenarii mult mai bine gandite decat inainte.

Replica la un atac asupra individualitatii si a dreptului de proprietate este exact rezultatul unei tensiuni acumulate datorita sicanelor aparatului de stat ce se joaca de-a v-ati-ascunselea cu actorii ce doresc o clarificare cat mai rapida a situatiei incerte in care se afla atat cariera lor cat si scena pe care acestia joaca de ani buni de zile. Resorturile de care ne agatam in ideea acceptarii realitatii sociale ce poate fi uneori crunta sunt mult prea subrede incat sa ne faca sa pornim o revolutie ideologica, sa demaram o constructie sustenabila cu structuri bine inchegate. [...]

(image source 1: Personal library /image source 2: flickr.com /image source 3:  flickr.com)

Creative Commons-licensed content for commercial use, adaptation, modification or building upon!

Continuare in Reteaua Literara

Diversiune sociala

Eu, societatea si tot ceea ce se formeaza in jurul acestor doua elemente bine definite in spatiul din care provin. Apanajul adus de societatea capitalista, tendentios materialista si bagajul culturii de avangarda ce este ingreunat de tabieturile contagioase ale intruziunii neomoderniste, incearca din nou recrearea unui spatiu de tranzitie catre starea nedefinita a opulentei contemporane de toate tipurile (pornind de la educatie si ajungand la elemente ale constructului in toate domeniile: arta, stiinta, cultura, societate, etc.).

Cu alte cuvinte, se incearca in societatea de astazi reluarea, reinceperea trecerii catre modernitate (sau in cazul culturilor din est trecerea la occidentalism). Progresiv si ireversibil totul se schimba, nuantele de gri deschis devin tot mai inchise iar incertitudinea nu isi mai gaseste locul acolo unde se presupune ca s-ar fi gasit. Ideea de noutate brusca, de modernitate dusa pana la extrem nu mai incanta omul societatii capitaliste, poate ca o retinere fata de viforul financiar-economic ce l-a dus la pierderi iremediabile sau greu recuperabile in timp.

Criza economica din ultimul timp a schimbat macazurile societatii capitaliste si a directionat totul catre o temperare usor lasciva dar necesara. Parca, exact ca o cura, ca un tratament de dezintoxicare incepe sa-si faca efectul si lasa societatea intr-o stare de asteptare, o dorinta de tranzitie catre o redefinire a modernismului, a modernitatii si a tot ceea ce cuprind aceste doua notiuni.

Era tehnologiei si a tehnologizarii excesive construieste o imagine in care il vedem pe Eneas cu un telefon mobil in mana, o corespondenta ce ii are ca protagonisti pe: salvatorul de zile mari, fauritorul de comori sociale (tipul omului pragmatic, stapan pe situatie, uneori increzut fara vreun temei) alaturi de vesnica sa unealta moderna, creatoare de intrigi si polemici ale excesului de zel – telefonul. Ne resemnam adesea fata de sindromul contagios al suprimarii instinctelor sociale sanatoase si intram intr-o lume in care: tele-vizorul, tele-robotul, tele-comunicatia, tele-TOT-ul devin litera de lege pentru un spatiu in care originea si naturalul nu mai au nici un loc. [...]

(continuare in Reteaua Literara)

Bucuria invierii

Bucuria rememorarii unei lungi istorii a umanitatii si gratificarea tuturor stradaniilor aduse in slujba acesteia, formarea obiceiurilor si a Sfintelor  Traditii milenare imbina armonios dorinta de a-l slavi pe Iisus cu cea mai mare evlavie, cu realitatea covarsitoare a faptelor facute de Acesta pentru scopul suprem, un act de clementa ce avea drept tinta iertarea tuturor pacatelor lumii. Stradania, iertarea, biruinta, smerenia, doar cateva cuvinte pentru a descrie plenitudinea bunatatii Lui Iisus si a-I preaslavi venirea atat pentru simplul fapt al existentei sale in forma de om cat si pentru minunile savarsite pe Pamant. Timpul isi lasa amprenta, iar o carte de istorie este insuficienta pentru a descrie evolutia crestinatatii de la venirea lui Iisus pe Pamant pana in zilele de astazi, de a demonstra catusi de putin insemnatatea tuturor zicerilor si faptelor savarsite de Apostoli, scopul de a propovadui spusele Domnului Iisus Hristos.  In fiecare ritual, in fiecare particica din Sfanta Traditie  si istorie a unui popor crestin (crestinat prin faptele Sfintilor Apostoli)  descoperim si redescoperim acest magic eveniment, un simbol al crestinatatii si o paradigma a evolutiei spiritualitatii omului de la origini pana in prezent.

Cea mai de pret comoara pe care o dezvelim si de care ne minunam in fiecare an: bucuria de a-l simti cat mai aproape pe Iisus, de a fi una cu El, de a-i asculta inca o data invataturile si de a-I fi alaturi in drumul spre Golgota. Nu o simpla rememorare ci o retraire pas cu pas a unei etape fundamentale din viata Lui Iisus, un moment ce trebuie sarbatorit cu mult fast si plecaciune. Este aproape imposibil de readus la lumina  cursul unei istorii de doua mii de ani printr-un simplu act de constientizare, dar este vital sa ramanem, prin aceasta sarbatoare, cu credinta ca evenimentele s-au petrecut asa cum trebuiau sa se intample  pentru iertarea si evolutia umanitatii pana in zilele de astazi. Cu atat mai mult, sarbatoarea Sfintelor Pasti este in vremurile de astazi un prilej si un ajutor pentru sufletele ingreunate de viforul societatii intr-o continua schimbare, avida dupa puterea si inavutirea lumeasca.

Invierea Lui Iisus devine astfel lumina puternica si datatoare de viata atunci cand lacasul  sufletului devine tenebros, un act ce dovedeste omenirii faptul ca omul se poate inalta spiritual exact la fel cum Fiul Domnului a inviat si a invins moartea, ridicandu-se la ceruri. Omul poate ajunge pe culmile mantuirii si ale desavarsirii prin cainta si urmare a oranduirilor credintei drepte. Este dovada faptului ca omul nu este de unul singur pe aceasta lume si puterea desavarsirii sale sta chiar in mainile lui, un act facut prin alegere dreapta, prin urmarea lui Iisus.

Sarbatorirea Sfintelor Pasti in diverse forme, pe mapamond, de catre toata crestinatatea denota puterea nemaintalnita a actului savarsit de Iisus Hristos pentru iertarea umanitatii si este o dovada a faptului ca, la fel ca si Craciunul, simbolizeaza momente ce au avut de-a lungul istoriei repercursiuni monumentale in toate domeniile de stiinta si arta, in tot ceea ce inseamna evolutie, acaparand orice alt subiect de interes. Diversitatea modurilor de a sarbatori Sfintele Pasti poate fi insa si un semn de atentie, un semnal de alarma ca totusi, diverse grupari religioase nu urmeaza intocmai calea cea crestina ci felul lor foarte convingator si personal de a incerca sa intoarca crestinatatea pe cai gresite. Trebuie sa ne bucuram de taina Sarbatorilor Pascale asa cum se cuvine si sa luam aminte de faptele Lui  Iisus Hristos, o dovada a smereniei, clementei si bucuriei de a ierta pentru fiecare dintre noi ! Prin insemnatatea Sarbatorilor Pascale si a puterii pe care o primim din partea a tot ce este dumnezeiesc (invataturi, daruri duhovnicesti, traditie si obicei milenar) in aceste zile magice, prin sugestia puterii de mantuire a omului si axarea pe valoarea spirituala primim Harul Duhului Sfant cu evlavie si pocainta !

Sarbatori Fericite !

(image source: flickr.com)

Articol publicat in Reteaua Literara

Valsul trairilor adevarate !

Día 42 - Vals Millonario

Imi vin in minte cele mai profunde idei, le astern pe un petic de hartie si incerc sa mentin echilibrul intre realitatea imediata si dorinta de a descoperi o particica din interiorul tenebros al mintii. Cutreier pe aleile incarcate de vise si sperante, ingreunate de trecerea timpului si vuietul sugerat de existenta, incercand sa gasesc un echivalent starilor si trairilor confuze ce napadesc pentru un moment ideile sanatoase si vigoarea specifica oricarei varste plina de exuberanta.

Ma intreb si te intreb: de cate ori incercam sa evadam din tumultul propriei vieti, al prospectelor mult prea incarcate de informatie inutila, al ghidurilor cu trasee mult prea intortocheate si de multe ori fara sens ? Ce semnificatie au cu adevarat toate actiunile pe care le derulam zi de zi conform unui plan pe care adesea nu-l urmarim asa cum ne-am propus ? Stim ce este bine pentru noi si putem face fata obstacolelor pe care le vedem inaintea noastra ? Sunt doar cateva dintre intrebarile ce asteapta un raspuns din partea fiecaruia dintre noi, mai mult sau mai putin implicati in tumultul propriei existente… Astept sa treaca o clipa, o zi, doua, in care ghicitorile vietii devin treptat un adevarat labirint emotional. Nivelul de complexitate al actiunilor noastre ajunge sa influenteze direct situatiile de orice fel ce pot interveni fara sa ne asteptam, iar felul in care ajungem sa le gestionam poate fi o reflectie a gradului nostru de dezvoltare personala si profesionala. Masura in care ne implicam in activitatile cotidiene si felul in care le tratam ar trebui sa fie un inceput in constientizarea si treptat, deprinderea notiunii de utilitate a tot ceea ce facem. Gasesc util studiul intrinsec al personalitatii si ma ghidez dupa un ax prin intermediul caruia construiesc caramida cu caramida ceea ce reprezinta si va reprezenta, dupa lungi deliberari, destinul ales.

The Waltz King (Vienna, Austria)

Pornesc de la afirmatia lui Plesu conform careia axul personal este cel din care rasar toate increngaturile destinului si pe care se fundamenteaza valori morale precum: principiile, aspiratiile, virtutiile. Atunci cand nu avem constiinta acestui ax, trebuie sa ne ingrijoram si sa incercam sa-l formam pentru a gasi reteta stabilitatii si a moralei personale, pentru a ne putea raporta la societate si membrii ei, pentru a avea o imagine formata asupra lumii in care traim. Odata stabilit acest centru de greutate trebuie sa incepem sa construim si sa adaugam cu grija cate o piesa. As adauga la aceasta constructie un sistem de consolidare si organizare -directionare a procesului de construire, in asa fel incat controlul frecvent sa devina o obisnuinta. Echilibrarea personala, a emotiilor nestavilite trebuie sa fie in consonanta cu toate celelalte elemente ale axului pe care l-am format, pentru a putea gasi noi resurse si a incepe constructii monumentale, monumente ale credintei si stradaniei noastre. Religia, cartile de formare, exercitiile productive de imaginatie, intrebarile complexe, raspunsurile alambicate, autoeducarea (simturilor, reflexelor, gandurilor) stau la baza axului pe care trebuie sa il intretinem pentru a nu se subrezi, pentru a ne ajuta sa inaintam cu pasi siguri catre idealul nostru, catre locul in care vrem sa ajungem si caruia nu-i vedem prea clar obstacolele si incercarile de la inceput. Ajungem, incetul cu incetul, la concluzia ca tot ceea ce consideram a fi complex si dificil este de fapt o succesiune de evenimente, stari, trairi care ne sunt necesare  pentru dezvoltare si de la care ajungem sa invatam in asa masura incat sa le putem incadra in ‘clasa obstacolelor bagatelizate’ si atribui un loc bine meritat.

The Waltz! Alberta Canada

Este necesar sa avem simtul lucrurilor bine facute dar sa tinem cont ca la temelia lor stau alte deziderate precum:

simtul etic, estetica, organizarea, activarea si reactivarea dorintelor si simturilor. Imi place sa cred ca trebuie sa ne impartim in doua tabere atunci cand vine vorba de realitatea in care traim: cei care doresc binele comun (automat si al nostru ca persoane) si cei care pornesc constient sau inconstient pe drumul egocentrismului si in cazuri grave ale narcisismului fara posibilitate de intoarcere. Imi place sa dau sensuri lucrurilor importante din jurul meu si astept ca orice fel de nonsens sa capete sensul dorit, sa fie in consonanta cu dansul maiestuos si gratios al vietii.

(image source 1: flickr.com / image source 2: flickr.com / image source 3: flickr.com)

Articol publicat in Reteaua Literara